Într-o lume din ce în ce mai globalizată, comunitățile românești ale diasporei joacă un rol semnificativ în menținerea conexiunilor cu țările de origine prin implicarea în diverse inițiative, printre care și activitățile filantropice.
Studiul “Comportamentul filantropic al diasporei românești: O analiză comparativă a donațiilor comunităților românești care trăiesc în SUA, Marea Britanie, Germania, Belgia, Italia și Spania“, realizată de Fejes, Z. L., Radu, B. M., și Bartok, Sz., publicat de Romanian Diaspora Funding Network și dat publicității pe 7 aprilie, explorează comportamentul de donație al diasporei românești din cele șase țări menționate și îl compară, acolo unde este posibil, cu cel al donatorilor români din țară. Analiza vizează destinatarii și valoarea donațiilor, metodele și motivațiile care stau la baza acestor acțiuni filantropice, precum și obstacolele întâmpinate și strategiile utilizate de donatori. Această cercetare oferă perspective pentru o mai bună înțelegere a modului în care diaspora contribuie la inițiativele caritabile, aspect esențial pentru organizațiile interesate de mobilizarea resurselor în scopuri umanitare.
Cu sprijinul financiar de la Romanian-American Foundation, acest studiu cuprinde interviuri cu aproape 2.000 de români (eșantionul nu este reprezentativ) între 25 și 55 de ani din SUA, Marea Britanie, Germania, Belgia (307 persoane), Italia, Spania, și analizează cine, cum și de ce donează.
Raportul este realizat de Centrul de Cercetare pentru Societatea Civilă, pe baza unei cercetări cantitative realizate de Wave Research și a unei cercetări calitative realizate de Triskuel.
Concluzia acestui studiu este că, în general, bărbații români din diaspora, cu vârste medii și studii superioare, alcătuiesc profilul donatorului migrant român.
Înțelegerea filantropiei diasporei este importantă, având în vedere numărul mare de români care trăiesc în străinătate și legăturile pe care le păstrează cu România. O astfel de înțelegere poate ajuta ONG-urile și liderii comunitari să ajusteze eforturile de colectare de fonduri și voluntariat, să dezvolte relații mai puternice și să creeze parteneriate eficiente între diaspora și ONG-urile locale.
Întrebările de cercetare s-au concentrat pe identificarea țintelor donațiilor, frecvenței și valorii acestora, metodelor de donare, motivațiilor donatorilor, și barierelor care ar putea împiedica donațiile. Studiul investighează, de asemenea, variațiile comportamentului filantropic în rândul românilor din diferite țări și în comparație cu donatorii din România.
Studiul explorează comportamentul de donație al donatorilor individuali români din diaspora, analizând cele șase țări (SUA, Marea Britanie, Germania, Belgia, Italia și Spania) și comparând aceste date cu cele din România. Studiul urmărește să înțeleagă cui donează diaspora, cât de frecvent și de ce, precum și barierele și strategiile implicate în filantropia diasporei.
Totuși, există câteva limitări ce pot afecta concluziile, arată studiul. În primul rând, eșantioanele au fost selectate printr-o metodă nealeatorie, excluzând non-donatorii, ceea ce limitează generalizabilitatea rezultatelor. Mai mult, respondenții au fost limitați la cei cu vârste între 25 și 55 de ani și cu un minim de educație liceală, excluzând astfel alte grupuri demografice importante.
De asemenea, comparabilitatea între diferite țări este îngreunată, dat fiind că diaspora românească are o compoziție socio-economică diversă în funcție de destinație, cum ar fi lucrători cu calificări scăzute în Italia și Spania, versus persoane cu studii superioare în Belgia și Germania.
Analiza literaturii s-a concentrat pe materiale relevante, dar ar fi beneficiat de o examinare mai amplă a cercetărilor privind migrația și integrarea. De asemenea, datele din România și cele din diaspora sunt greu de comparat din cauza diferențelor în categoriile de vârstă, educație și elementele chestionarului.
Recodificarea variabilelor pentru a uniformiza datele între țări, precum clasificarea veniturilor, a fost un alt factor care a complicat comparabilitatea, având în vedere diferențele economice semnificative între țările analizate.
**
Analiza literaturii de specialitate
Prezentare generală a diasporei românești
Diaspora românească este una dintre cele mai mari în cadrul țărilor OCDE, cu estimări variind între 3,6 milioane și 5,7 milioane de români locuind în străinătate. Această diasporă are un impact semnificativ asupra României prin remitente și contribuțiile la economia și societatea locală atunci când emigranții se întorc cu noi competențe și atitudini.
Emigrația românească este concentrată în câteva țări principale, Italia, Spania și Germania fiind destinații majore. Motivele principale pentru emigrare includ ocuparea unui loc de muncă și reunirea familiei, cu educația câștigând teren ca motiv emergent.
Nivelurile de educație ale diasporei
Nivelul de educație al românilor din diaspora variază între țările gazdă. În Italia și Spania, majoritatea are un nivel scăzut și mediu de educație, în timp ce în Belgia, Germania și SUA există o proporție mai mare de români cu studii superioare. Educația generală a diasporei este distribuită relativ echitabil între diferitele niveluri educaționale.
Componența pe vârste
Diaspora românească este în principal compusă din persoane cu vârste între 25 și 54 de ani. Germania este o excepție, având o proporție semnificativă de români cu vârsta peste 64 de ani.
Angajarea românilor din diaspora
Românii din diaspora sunt adesea angajați în locuri de muncă slab calificate, cu supracalificarea fiind o problemă comună. Câmpurile de muncă variază între țări și genuri; bărbații lucrează frecvent în construcții și industria prelucrătoare, în timp ce femeile sunt angajate în servicii de sănătate, retail, educație și alimentație publică.
Locul de origine al diasporei românești
Originea geografică a diasporei poate oferi indicii despre variațiile comportamentului filantropic. Majoritatea românilor din diaspora provin din București, Iași, Prahova, Timiș, Bacău și Cluj. Regiunile de dezvoltare Nord-Est și Sud-Muntenia au cele mai mari proporții de emigranți, în timp ce regiunile Vest și Sud-Vest Oltenia au proporțiile cele mai mici.
Aceste date oferă un context esențial pentru înțelegerea tendințelor și variațiilor din comportamentul filantropic în rândul diasporei românești.
Studiul realizat de Zodieru et al. (2023) oferă o privire detaliată asupra compoziției diasporei românești în funcție de locul de origine și destinația fiecărei țări. Bucureștiul este un punct major de plecare pentru emigranți, însă diferite județe tind să fie surse principale pentru diaspora în funcție de țara de destinație.
La nivelul regiunilor de dezvoltare, adesea una sau câteva regiuni predomina în peisajul migratoriu către o anumită țară. De exemplu, migrația românească către Regatul Unit este dominată de Sud-Muntenia și regiunile sudice ale României. Pe de altă parte, în Spania, diaspora românească provine dintr-o varietate mai largă de regiuni, fără ca niciuna să reprezinte peste 20% din total. Această diversificare poate fi influențată de factori cum ar fi tipul locurilor de muncă disponibile, dificultatea limbii, și rețelele sociale existente care facilitează integrarea.
Aceste diferențe indică modele clare de migrație și sugerează că originea geografică joacă un rol în comportamentele de donație ale diasporei. Chiar dacă nu putem testa direct aceste ipoteze, ele oferă un context important pentru înțelegerea variațiilor în comportamentul filantropic al diferitelor grupuri din diaspora românească.
Belgia: Comportamentul filantropic general
Conform Barometrului Filantropiei al Fundației Regele Baudouin, puțin peste jumătate dintre belgieni (56%) au realizat donații caritabile în 2022. Cu toate acestea, CAF World Giving Index indică un procent ușor mai mic (48%). Diferențele pot fi explicate prin variații metodologice, dar există și indicii ale unei scăderi ușoare a numărului de donatori. Totuși, suma totală donată a crescut, atingând un record de 362,3 milioane de euro în 2023, iar contribuția medie pe persoană a crescut la 350 de euro.
În pofida unei rate de participare în ușoară scădere, majoritatea donatorilor (aproape 6 din 10) au oferit sume de 250 EUR sau mai puțin, dar donațiile mari au devenit mai frecvente. Belgienii au susținut cu precădere cauze legate de sănătate, ajutor umanitar și justiție socială. Domeniul sănătății și cercetarea medicală au fost sprijinite de 61% dintre donatori, iar 51% au susținut ajutorul umanitar internațional și dezvoltarea, în timp ce programele de reducere a sărăciei și justiție socială au fost sprijinite de aproximativ 50%.
Alte cauze, precum cele de mediu, culturale și de dezvoltare durabilă, au primit un sprijin mai redus. Doar în jur de 20% dintre donatori au contribuit la cauze ecologice sau de viață sălbatică, și aproximativ 10-15% au susținut cauze culturale sau de conservare a patrimoniului. Cauzele religioase și educaționale nu sunt printre prioritățile donatorilor belgieni, atrăgând mai puține contribuții.
Aceste date ilustrează preferințele și tendințele de donare în Belgia și conturează contextul filantropic în care diaspora românească ar putea să își alinieze propriile comportamente de donație.
Belgia: Originea diasporei românești
În Belgia, județele principale de origine ale diasporei românești sunt București și Suceava, fiecare reprezentând aproximativ 10% din totalul diasporei. Alte surse importante includ județele Galați (8%), Brașov (7%) și Bihor (6%). La nivel regional, diaspora românească din Belgia provine în principal din regiunile Nord-Est (24%) și Sud-Est (19%), în timp ce regiunile Vest și Sud-Vest Oltenia sunt surse mai reduse, reprezentând doar 3% și 5% respectiv.
Modalități preferate de implicare
Plățile directe, efectuate online sau în numerar, sunt cele mai populare și convenabile metode de donație. Donatorii români activi preferă metode digitalizate și directe, cum ar fi transferuri online, numerar, plata cu cardul și debit direct. Pe de altă parte, donatorii care au renunțat la donații sau intenționează să doneze preferă metode mai puțin active, cum ar fi donații prin SMS, cumpărarea de bilete sau contribuții la programe de CSR.
Tehnologia a facilitat foarte mult procesul de donare, iar cele mai populare metode sunt transferurile bancare online, plățile online cu cardul și debitări directe/plăți recurente. De exemplu, transferurile bancare online sunt foarte populare în Belgia și Germania, dar mai puțin utilizate în SUA datorită costurilor ridicate ale transferurilor internaționale. Plățile online cu cardul sunt frecvente în SUA și Regatul Unit, iar debitările directe sunt populare în Spania, dar mai puțin folosite în Italia și Belgia.
Aceste insight-uri sunt esențiale pentru dezvoltarea de strategii eficiente de atragere a donatorilor, adaptându-se preferințelor diferite din fiecare țară.
Preferințele și comportamentele de donație
Studiul dezvăluie o varietate de preferințe și comportamente de donație în rândul diasporei românești și al populațiilor locale din țările examinate. Iată câteva observații cheie:
În mod surprinzător, donațiile în numerar sunt încă populare, peste 20% dintre respondenți din țări precum Regatul Unit, Spania, Belgia și Regatul Unit menționând această metodă.
Alte metode de plată, cum ar fi SMS-urile și achiziționarea de produse sau servicii cu scopuri caritabile, au o reprezentare modestă, cu câteva excepții notabile în Italia și Germania.
În general, metodele preferate de donație includ numerarul, plățile online cu cardul bancar și SMS-urile. Aceste preferințe reflectă tendințele observate și la donatorii din România.
Regatul Unit este unic prin faptul că familiile aflate în dificultate primesc ușor mai mult sprijin decât ONG-urile. În SUA, Belgia, Regatul Unit și România, școlile primesc cel mai mic sprijin, în timp ce în Italia și Spania, bisericile sunt cele mai puțin sprijinite.
În SUA, Belgia, Germania și Regatul Unit, valorile donațiilor depășesc frecvent 700 de euro, în timp ce în Italia și Spania, limitele superioare sunt sub 500 de euro. Aceste diferențe se pot datora nivelului veniturilor disponibile și contextelor culturale și economice specifice fiecărei țări.
Sprijinul mai ridicat pentru biserici în SUA și România indică o religiozitate generală mai mare. În schimb, în Spania și Italia, secularizarea și percepția bisericii influențează sprijinul redus pentru biserici. În aceste țări, donațiile către ONG-uri și biserici sunt mai mult o alegere de tip “ori una, ori alta”, spre deosebire de abordarea “ambele/și” observată în SUA, Belgia, Germania și Regatul Unit.
Motivații pentru donații
Conform literaturii științifice, există opt mecanisme-cheie care determină donațiile caritabile ale indivizilor: conștientizarea nevoii, solicitarea de donații, costurile și beneficiile asociate actului de a dărui, altruismul, reputația, beneficiile psihologice, valorile morale și eficacitatea donațiilor. Deși aceste mecanisme pot influența actul de donație atât individual, cât și colectiv, studiul a încercat să identifice ce factori predominanți există în rândul donatorilor din diaspora românească.
În majoritatea țărilor, trei factori principali — încrederea, eficacitatea donațiilor și beneficiile personale (satisfacția personală sau îmbunătățirea vieții unei persoane apropiate) — sunt cei mai des menționați de donatori. Spania se remarcă, unde eficacitatea este cel mai important factor (63,5%).
Încrederea este esențială pentru donatori. În cele mai multe țări, încrederea în organizațiile beneficiare este primordială, însă în SUA, Belgia și Germania, încrederea interpersonală (cunoașterea personalului sau o recomandare) este crucială.
Cine donează, de fapt?
În SUA, Belgia și Italia, tinerii (25-35 ani) au cea mai scăzută incidență a donațiilor, în timp ce în Spania și Germania ei donează mai mult decât cei din categoria 46-55 de ani. În România, grupele mai tinere și de vârstă mijlocie donează cel mai frecvent.
Sexul nu pare să influențeze semnificativ comportamentul de donare, cu excepția unei ușoare diferențe favorizând bărbații în România și SUA.
Deși se așteaptă o corelație între venituri și frecvența donațiilor, această relație nu este liniară și variază între țări. Spania arată o legătură semnificativă între venituri mai mari și frecvența donațiilor, în timp ce în Belgia relația este negativă, dar lipsită de semnificație statistică.
Observații
Rezultatele subliniază importanța contextului socio-cultural și economic în comportamentele de donație ale diasporei românești. Încrederea, atât în organizațiile de caritate, cât și în prieteni și familie, influențează în mod semnificativ deciziile de donare. În plus, diferențele demografice, precum vârsta și venitul, contribuie la complexitatea motivelor de donație. Acest tip de analiză poate ghida strategiile ONG-urilor pentru a personaliza apelurile de donație în funcție de audiența vizată.
Profilul non-donatorilor
Analiza profilului non-donatorilor din diaspora românească și din România relevă câteva diferențe și asemănări interesante:
În general, non-donatorii sunt tineri, au studii universitare și venituri mici. Această constatare sugerează că, deși sunt educați, acești indivizi nu au ajuns la un nivel de venit care să le permită confortabil să facă donații caritabile.
Spre deosebire de diaspora, non-donatorii din România sunt, în general, mai în vârstă și au un nivel de educație mai scăzut, dar împărtășesc similitudinea de a avea venituri mici. Acest profil diferit poate reflecta factorii economici și educaționali naționali care influențează capacitatea de donație.
În mod surprinzător, în SUA, non-donatorii români sunt împărțiți între cei cu venituri mici și cei cu venituri mari. Acest lucru poate sugera că, chiar și printre cei cu venituri mai mari, există alte bariere sau priorități care împiedică participarea la donații.
Interpretări și implicații
Educația nu garantează neapărat un comportament de donație activă în diaspora, probabil din cauza priorităților financiare ale tinerilor care se stabilesc profesional sau au încă datorii de studii semnificative.
Chiar și printre cei cu venituri mai mari (în SUA, de exemplu), evitarea donațiilor poate reflecta alte priorități financiare sau o lipsă percepută de impact sau încredere în organizațiile caritabile.
Diferențele dintre România și diaspora subliniază importanța contextului cultural și economic în influențarea comportamentului de donație. În România, educația și vârsta par a fi factori cheie, în timp ce, în diaspora, situația economică imediată și percepția impactului sunt probabil mai influente.
Bariere în calea donațiilor
Una dintre cele mai mari bariere în calea donațiilor este lipsa de transparență a ONG-urilor. Aceasta este citată ca principal motiv pentru renunțarea la donații de aproape jumătate dintre respondenți (47,72%), fiind importantă atât pentru bărbați (50,76%), cât și pentru femei (44,46%) și în toate grupele de vârstă.
Impactul lipsa de transparență pe plan internațional
Italia: Lipsa de transparență este un factor de “rupere a înțelegerii,” fiind menționată de 54% dintre donatori.
Spania și Regatul Unit: Aproape jumătate din respondenții din aceste țări au exprimat preocupări similare, cu Spania având 51% și Regatul Unit 50%.
Belgia: Aproximativ 48% exprimă preocupări în privința transparenței
SUA și Germania: Donatorii sunt mai relaxați privind cerințele de raportare, ceea ce sugerează că alte considerente ar putea avea o pondere mai mare în aceste țări.
Este interesant de remarcat faptul că în țările unde transparența este o preocupare majoră (Spania, Italia și Regatul Unit), încrederea instituțională este mai importantă decât încrederea interpersonală. Acest lucru sugerează că pentru a câștiga donații, organizațiile trebuie să se concentreze pe construirea unei reputații solide și a unui istoric transparent.
Lucrătorii cu gulere albastre vs. cei cu gulere albe
Un alt aspect al comportamentului de donație este influențat de natura muncii și statutul profesional:
Lucrători cu gulere albe: Aceștia includ indivizi cu studii superioare și venituri mai ridicate. Proporția de donatori este semnificativ mai mare în această categorie decât între lucrătorii cu gulere albastre.
Lucrători cu gulere albastre: Chiar dacă aceștia sunt, în general, mai puțin dispuși să doneze, există excepții anume precum Spania, unde proporția donatorilor este similară între cele două categorii profesionale.
Diferențe între țări: În SUA și Belgia, diferența între proporția donatorilor din rândul lucrătorilor cu gulere albastre și cei cu gulere albe este marcantă, cu diferențe de 25% și respectiv 23%.
Profilul donatorului român din Belgia
Românii din Belgia, deși formează una dintre cele mai mici comunități de diaspora din cadrul acestui studiu, se remarcă printr-o activitate semnificativă de donare. Belgia este printre cei mai mari receptori de imigranți români din țările OCDE, cu o populație de peste 100 de mii de persoane.
Donatori: Majoritatea (75% din eșantion) sunt de vârstă mijlocie (36-45 de ani), căsătoriți, cu diplome universitare și venituri lunare nete între 4000 și 5000 EUR, indicând venituri ridicate. 52% dintre donatori sunt bărbați.
Donatori care au renunțat la donații: Aceștia sunt în general mai tineri, au studii liceale și venituri nete lunare între 2000 și 3000 EUR.
Intenționari: Aceștia sunt atât bărbați, cât și femei, tineri sau de vârstă mijlocie, cu venituri mici și studii universitare.
Preferințe de donație și beneficiari
Respondenții din Belgia își îndreaptă sprijinul către cauze din:
Țara de reședință (Belgia): 77% dintre respondenți.
România: 34% dintre respondenți.
Alte țări: Aproape 15%.
Frecvența donațiilor variază, 65% donând între 1 și 10 ori pe an, iar 10% făcând donații lunare. Sumele donate se împart între:
Sume sub 100 EUR, între 100 și 300 EUR, și peste 1000 EUR.
Donațiile între 300 și 1000 EUR sunt rare.
Aproximativ 60% din donații sunt direcționate către ONG-uri și fundații, în timp ce ajutorul oferit persoanelor/familiilor aflate în dificultate și spitalelor ajunge la 45% și, respectiv, 39%. Donațiile către biserici și școli sunt în jurul valorii de 20-25%.
Domenii sprijinite
Domeniile cu cea mai mare proporție de donații mari (peste 1000 EUR) includ:
Religia, sănătatea, caritatea și voluntariatul, grupurile sociale/dezavantajate, educația și asociațiile profesionale sunt domenii preferate de respondenți pentru sprijin.
Valoarea și frecvența donațiilor
Donațiile mari, de peste 1000 EUR, sunt mai frecvente în cazul spitalelor și bisericilor. Valoarea medie anuală a donației este de 1016 EUR, una dintre cele mai ridicate din comparația cu alte țări. Un procent semnificativ (80%) dintre respondenți consideră important să sprijine o cauză pe termen lung și 60% cred că sprijinul lor face diferența. Totuși, sprijinul ar putea fi retras în caz de probleme de transparență (48%), lipsă de impact vizibil (41%), probleme juridice sau etice ale organizației sau schimbare a priorităților personale.
Metode de plată
Transferuri online: Cea mai populară metodă, utilizată de 48% dintre respondenți.
Plăți în numerar: Preferate de 32%.
Plăți online cu cardul: Alese de 24%.
Donațiile prin intermediul companiilor și utilizarea apelurilor cu valoare adăugată sunt cele mai puțin preferate metode (2%).
Motivațiile donatorilor, între datoria morală și beneficiile fiscale
Donatorii români din Belgia par să fie ghidați de o datorie morală când sunt întrebați de ce donează.
Majoritatea donatorilor aleg să sprijine cauze datorită dorinței de a ajuta și a face o diferență, fiind motivați de compasiune. În contrast, relațiile personale și cunoașterea direcțiilor susținute sunt factori mai puțin influenți. Decizia de a dona, atunci când nu este deja luată, este adesea influențată de constrângeri financiare și de eforturile organizațiilor de a atrage donatori. În plus, aproape un sfert dintre respondenți consideră perspectiva beneficiilor fiscale ca fiind un factor important în decizia lor de a contribui.
Donatori români din Diaspora – așteptări și preferințe
Donatorii români din diaspora își așteaptă adesea recunoașterea angajamentului lor prin semne de apreciere, cum ar fi scrisori sau invitații, iar aceste așteptări sunt frecvent depășite. În ceea ce privește actualizările pe proiect, preferințele variază: 34% doresc informații la final, un sfert preferă rapoarte anuale, iar aproximativ 40% se așteaptă la actualizări mai frecvente.
Studiile calitative evidențiază importanța Cercului Donatorilor din Bruxelles, care mobilizează tinerii profesioniști români pentru a sprijini cauze urgente din România. Valorile de “civism” și înțelegerea impactului sunt esențiale pentru ei, preferând entitățile transparente, chiar dacă acestea au costuri operaționale.
În general, migrația influențează tipurile de integrare și donațiile, majoritatea fondurilor fiind orientate către țările de reședință. Totuși, mulți donatori continuă să susțină și cauze din România. Sumele donate diferă considerabil între țări, fiind mai mari în Statele Unite și Germania, comparativ cu Spania și Italia, reflectând diferențele socio-economice.
Preferințele donatorilor variază în funcție de țară: ONG-urile sunt cele mai susținute în toate comunitățile, urmate de ajutorul direct către persoane sau familii aflate în dificultate, și apoi spitale. Comunicarea cu donatorii e vitală pentru transparență și asigurarea sprijinului continuu, majoritatea preferând actualizările anuale sau la finalul proiectului. În unele cazuri, donatorii își pot retrage sprijinul din cauza lipsei de transparență, impactului insuficient sau din motive etice legate de organizație.
Tipuri de donatori și date demografice
Această analiză explorează cum indicatorii socioeconomici influențează decizia de a dona pentru românii din diaspora. Donatorii sunt categorisiți în donatori activi, cei care au renunțat la donații și donatori intenționali.
Vârsta
Tinerii între 25-35 de ani sunt mai predispuși să fie donatori intenționali sau să renunțe la donații, mai ales în SUA, Belgia și Italia. În Germania, predomină donatorii activi în acest interval de vârstă.
Categoria de vârstă 36-45 de ani cuprinde cea mai mare parte a donatorilor activi, cu excepția Germaniei.
Donatorii din categoria 46-55 de ani reprezintă o cincime din donatori în majoritatea țărilor, ajungând la o treime în Spania și Italia. Această distribuție poate reflecta disponibilitatea veniturilor, având în vedere șomajul ridicat în rândul tinerilor, în special în Spania.
Genul
Diferențele de gen sunt minore între donatori. Femeile sunt mai prezente în rândul donatorilor în Spania, și ca donatori intenționali în mai multe țări, cu excepția Belgiei.
Durata șederii și tendințele de donare
Sprijinul pentru ONG-uri și fundații crește odată cu durata șederii în străinătate în aproape toate țările, cu excepția Regatului Unit, unde scade.
Popularitatea bisericii românești ca entitate de sprijin crește odată cu trecerea timpului, servind ca punct de socializare pentru românii din diaspora.
Sprijinul pentru școli rămâne constant, cu variații minore în Spania și Marea Britanie.
Susținerea spitalelor crește cu durata șederii în străinătate, în timp ce ajutorul oferit persoanelor sau familiilor aflate în dificultate variază în funcție de țară.
Rezultatele sugerează că tinerii au adesea experiențe variate cu actul de donare, iar intervențiile ar trebui adaptate pentru a se potrivi așteptărilor lor diferite în comparație cu generațiile mai în vârstă. De asemenea, tiparele de donații sunt influențate de durata de ședere în străinătate și de legăturile identitare cu comunitatea românească.
Capacitatea de a ajuta și durata șederii în Diaspora
În țări precum SUA, Belgia și Italia, dorința de a ajuta crește semnificativ odată cu durata șederii. De exemplu, în SUA, procentul celor care simt că pot contribui crește de la 15% dintre cei care au locuit acolo mai puțin de cinci ani, la 40% pentru cei cu o ședere mai îndelungată. Această tendință de creștere este observată în aproape toate țările studiate, cu excepția Germaniei, unde există un declin ușor în ceea ce privește sentimentul de capacitate de a ajuta odată cu trecerea timpului.
Aceste evoluții sugerează că, pe măsură ce românii se stabilesc în diaspora și se familiarizează mai bine cu mediul local, dezvoltă o capacitate mai mare de a susține cauze prin donații. Acest lucru poate fi influențat de creșterea stabilității economice personale și a integrării în comunitatea locală. În contrast, în Germania, alte factori ar putea influența această tendință descendentă, indicând posibile diferențe în integrarea socio-economică sau culturală comparativ cu celelalte țări.
Diferența între impactul perceput
În Statele Unite și Belgia, aproximativ 25% dintre donatori consideră că contribuțiile lor fac o diferență semnificativă, comparativ cu doar 12% în Italia.
Principalele concluzii și recomandări
Beneficiarii primari:
ONG-urile sunt în mod constant beneficiarii principali în toate regiunile, urmate de familiile nevoiașe, spitale și, în anumite contexte, organizațiile religioase.
Eficacitate și încredere:
Decizia de a dona este influențată majoritar de încrederea în organizațiile beneficare, care trebuie să fie transparente și responsabile. Încrederea este crucială și poate depăși factorul venitului disponibil în decizia de a susține o cauză. Lipsa transparenței poate duce la retragerea sprijinului.
Diferențe generaționale:
Donatorii de vârstă mijlocie sunt cei mai proactivi în sprijinirea cauzelor. Pe măsură ce timpul petrecut în țara de adopție crește, sprijinul către cauzele din România scade. ONG-urile trebuie să își adapteze strategiile pentru a atrage generațiile tinere, care au preferințe și comportamente diferite față de părinții lor. Eșecul de a capta atenția tinerilor poate avea consecințe semnificative pentru sustenabilitatea organizațiilor.
Contextul specific țări
Deși există modele generale în diaspora, fiecare comunitate are propriile nuanțe determinate de “bagajul” socio-economic și cultural, condițiile economice locale și tăria rețelelor sociale românești.
Angajamentul filantropic al diasporei și profilul donatorilor
Diaspora românească manifestă un angajament filantropic ridicat, cu aproximativ 72% dintre respondenți fiind donatori activi. Mulți donatori efectuează mai mult de patru donații pe an, fapt influențat de normele filantropice din țările de reședință și de venituri mai mari.
Donatorii sunt în general bine educați și cu venituri superioare, cu un nucleu de donatori între 30 și 40 de ani. Respondentii tineri tind să fie mai degrabă potențiali donatori decât donatori activi, sugerând că eforturile de mobilizare ar trebui orientate către implicarea mai activă a acestui grup demografic.
Analizând profilurile diferitelor comunități ale diasporei românești din țările menționate, putem observa câteva tendințe și particularități interesante în comportamentul de donație.
Tendințe generale
Vârsta și genul
Majoritatea donatorilor din diaspora sunt bărbați cu vârsta între 36 și 45 de ani. Această tendință este consistentă în Statele Unite, Regatul Unit, Germania, Belgia și Italia.
Spania se remarcă printr-o dominanță ușoară a femeilor în rândul donatorilor (51%).
Venitul
Donatorii din SUA și Regatul Unit prezintă venituri mai înalte, ceea ce poate explica de ce aceste comunități contribuie cu donații mai mari.
Veniturile sunt mai mici în țările din sudul Europei, precum Italia și Spania, ceea ce reflectă și nivelul socio-economic general al comunităților românești stabilite acolo.
Educația
Un nivel ridicat de educație este o caracteristică generală a donatorilor români din diaspora, cu fiecare dintre comunitățile examinate având în general donatori cu studii universitare.
Italia prezintă o excepție prin faptul că are o proporție semnificativă de donatori cu educație liceală.
Diferențe notabile
Spania: Este singura țară dintre cele menționate unde femeile sunt majoritare printre donatori. Această diferență poate fi rezultatul unei culturi locale care poate încuraja mai mult implicarea femeilor în activități comunitare și filantropice.
Italia: Prezintă cea mai mare diversitate în nivelurile de educație (universitate și liceu) și veniturile mai scăzute, reflectând poate o populație de emigranți cu un profil socio-economic mai variat și provocări mai mari în integrarea profesională.
Tranziția între generații
Expații mai tineri (25-35 de ani) din diaspora tind să aibă venituri mai mici și un nivel educational universitar cu excepția Belgiei unde predomină diplomele liceale. Acești expați tineri pot avea priorități financiare diferite, cum ar fi stabilizarea profesională și personală, ceea ce poate influența comportamentul de donație.
Context sociocultural
Migrația și contextul economic
Diferențele în comportamentul de donație pot reflecta tendințele de emigrare și integrare economică din fiecare țară. De exemplu, în SUA și Regatul Unit, imigranții români pot beneficia de oportunități economice mai stabile care le permit să doneze mai semnificativ.
În contrast, Italia și Spania pot oferi perspective economice mai modeste, influențând astfel comportamentul de donare.
Implicații
Pentru ONG-urile și inițiativele de strângere de fonduri: Este crucial să se adapteze strategiile de atragere a donațiilor pentru a ține cont de diferențele demografice și de veniturile comunităților. Abordări mai personalizate ar putea include targetarea specifică în funcție de gen în Spania sau sensibilizarea asupra impactului donării în comunitățile din Italia și Spania.
Pentru strategii de integrare: Ar trebui să se ia în considerare nevoile unice și provocările cu care se confruntă grupurile de expați tineri, oferindu-le oportunități de a se implica filantropic în moduri care se aliniază mai bine cu stilul lor de viață și resursele disponibile.
**
EXTRASE DIN STUDIU
“În general, pentru comunitățile diasporei examinate, putem spune că donatorii tind să fie bărbați între treizeci și patruzeci de ani (36-45 de ani), în general bine educați (diplomă universitară), cu excepțiile notabile ale dominanței femeilor în Spania, venituri mai mici în Italia și Spania, o educație ușor mai scăzută în Italia. Acestea se pot datora mai degrabă naturii tendințelor de emigrare în aceste țări, așa cum se subliniază în raportul OCDE (2019), decât unei caracteristici specifice legate de comportamentul de donație în aceste țări”
Tabel. Profilul donatori români din Diaspora, care au donat în ultimele 12 luni și vor dona în viitor
Țara | Vârsta | Gen | Venit | Educație |
Statele Unite ale Americii | 36-45 | Bărbați (58%) | înalt | Universitate |
Regatul Unit | 36-45 | Bărbați (53%) | înalt | Universitate |
Germania | 25-35 & 36-45 | Bărbați (55%) | înalt | Universitate |
Belgia | 36-45 | Bărbați (52%) | înalt | Universitate |
Spania | 36-45 | Femei (51%) | scăzut | Universitate |
Italia | 36-45 | Bărbați (51%) | scăzut | Universitate și liceu |
“Pe de altă parte, donatorii expați tind să fie bărbați mai tineri, cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani (25-35 de ani), adesea cu venituri mai mici sau variabile, cu excepția SUA și a Regatului Unit, unde au venituri mai mari. Nivelul lor de educație include de obicei studii universitare, cu excepția Belgiei, unde studiile liceale sunt mai frecvente”.
*
Cu alte cuvinte, profilul succint al donatorului român din diaspora ar suna cam așa:
- Gen: Predominant bărbați, cu excepția Spaniei unde femeile sunt majoritare.
- Vârstă: Majoritatea donatorilor se află în intervalul de vârstă 36-45 de ani. Tinerii (25-35 de ani) sunt mai puțin activi, dar au potențial de implicare viitoare.
- Educație: În general, donatorii sunt bine educați.
- Venituri: Variază semnificativ între țări. Veniturile sunt mai ridicate în SUA și Regatul Unit, și mai scăzute în Italia și Spania.
- Motivații: Încrederea în organizațiile beneficiare și dorința de a face o diferență sunt factori-cheie. Donațiile sunt, de asemenea, influențate de securitatea economică personală și de integrarea în comunitatea locală.
- Preferințe: Donatorii din diaspora favorizează metode digitale de donare și tind să sprijine în principal ONG-uri, familii nevoiașe și spitale. Sprijinul către cauze din România scade pe măsură ce timpul petrecut în diaspora crește.
- Obstacole: Lipsa de transparență a ONG-urilor poate reprezenta o barieră majoră în calea donațiilor.
Acest profil evidențiază că donatorii români din diaspora sunt în mare parte educați, de vârstă mijlocie, cu venituri variabile în funcție de țară, și motivați de un puternic angajament filantropic în comunitățile lor de reședință.