În perioada 28 martie 2025 – 11 ianuarie 2026, House of European History (Casa Istoriei Europene) din Bruxelles găzduiește expoziția „Presence of the Past – a European Album”, un eveniment de amploare care reunește 27 de proiecte fotografice din întreaga Europă, toate realizate în secolul 21. Expoziția cuprinde 110 fotografii și 6 lucrări video care examinează diversitatea relației noastre cu istoria.

Vernisajul va fi sărbătorit cu mare fast, pe 27 martie, de la ora 18. Intrarea este liberă. PROGRAMUL, AICI.

Simina Bădică (România) este curatorul principal al expoziției, realizând, alături de colegii săi Stéphanie Gonçalves și Andrea Mork, un proiect impresionant ce explorează diversitatea relației noastre cu istoria prin intermediul fotografiilor adunate din toată Europa.

 

Petruț Călinescu (România) este unul dintre fotografii participanți în această expoziție, aducând o perspectivă unică prin lucrările sale fotografice prin reflecția asupra modurilor complexe în care ne conectăm cu trecutul. Această prezență românească pe scena culturală europeană subliniază importanța și impactul creativității și expertizei românești în dialogul cultural internațional. Imaginea lui Petruț Călinescu este despre renașterea dacilor în România.

 

Printre artiștii expuși se mai numără Niels Ackermann, Timothy Allen, Michael Pappas și mulți alții. Toate lucrările sunt considerate monumente mici, acționând ca mărturii ale trecutului, după cum afirmă Sarah Gensburger, profesoară de sociologie și științe politice la Sciences Po-Paris.

Expoziția este divizată în șapte capitole distincte, fiecare ilustrând moduri contrastante prin care trecutul pătrunde în prezentul nostru:

1. Destinația istorie | Turismul contemporan transformă trecutul într-un obiectiv vizitabil. De la piscina Cleopatrei din Turcia la Memorialul Auschwitz și Monumentul Descoperirilor din Lisabona, oamenii oscilează între a fi turiști și călători în timp.

2. Comemorările post-eroice | Nemulțumirea față de culturile oficiale de comemorare i-a determinat pe europeni să organizeze ceremonii de vindecare pentru evenimente precum asediul din Sarajevo și Al Doilea Război Mondial.

3. Reconstituiri istorice | Acestea sunt reconstruiri ale evenimentelor istorice cu accent pe autenticitate. Europenii reconstituie toate perioadele istorice, de la timpurile preistorice la epoca vikingilor și la războaiele secolului 20.

4. Crearea eroilor | Această secțiune explorează cum sunt făuriți și desfăcuți eroii de către societate, de la Atatürk la Papa Ioan Paul al II-lea și Maradona.

5. De-comemorare | Se întreabă dacă putem face un trecut nedorit să dispară prin înlăturarea monumentelor sale. Un exemplu îl constituie monumentele comuniste din Bulgaria, Ucraina și fosta Iugoslavie, care coexistă cu revendicările decoloniațe asupra monumentelor publice.

6. Trecutul ca peisaj | Nu totul merită comemorat și sanctificat ca patrimoniu, iar uitarea poate fi firească. Această secțiune relevă modul în care istoria umană a modelat profund peisajele europene.

7. Istorici de zi cu zi | Viteza prezentului amplifică nevoia noastră de ancore în trecut. Colecționarea, conservarea și arhivarea sunt drumurile prin care europenii documentează minunile și ororile trecutului.

Ideea din spatele acestei expoziții este deopotrivă simplă și nuanțată: este o expoziție fotografică despre angajamentul europenilor față de trecutul lor și o chestionare a numeroaselor moduri în care invităm trecutul în prezent. Ideea a venit din partea comunității noastre, cu propuneri de a găzdui expoziții fotografice. Proiectele fotografice propuse au fost foarte interesante și au oferit o descriere vizuală a prezenței trecutului în viața de zi cu zi sau în peisaje din diferite părți ale Europei. Luate individual, acestea nu erau suficient de transnaționale pentru un muzeu de istorie europeană. Totuși, luate împreună, aceste proiecte fotografice sugerau o conversație vie despre trecut, care avea loc în afara zidurilor muzeului.

Politicile publice ale Uniunii Europene privind trecutul se află la un moment de cotitură, necesitând o evaluare critică a impactului și rezultatelor reale ale ultimelor două decenii de promovare a unei “culturi europene a memoriei” prin programe specifice. Rezoluția Parlamentului European din 17 ianuarie 2024 privind conștiința istorică europeană subliniază “necesitatea unei evaluări oneste a “politicii trecutului” a UE, prin care aceasta a încercat să confere legitimitate proiectului european, să consolideze sentimentul de apartenență la Europa și să promoveze coexistența pașnică a popoarelor continentului, recunoscând în egală măsură realizările și neajunsurile existente și analizând modalitățile prin care cetățenii au fost încurajați să se implice în trecut”.

Presence of the Past – a European Album este prima expoziție fotografică de grup la Casa Istoriei Europene. Construită în 1934 și inaugurată în 1935, clădirea în care se află Casa istoriei europene este intrinsec legată de fotografie:  fost, în primul rând, G. Eastman Charitable Dental Institute. George Eastman (1854-1932) a fost un industriaș și inventator american care a cofondat compania fotografică Kodak. El a decis să lase o parte din averea sa pentru construirea de institute stomatologice pentru copiii defavorizați în Europa (Paris, Londra, Bruxelles, Roma și Stockholm) și în Statele Unite. Clădirea din Bruxelles a fost proiectată arhitectul Michel Polak (1885-1948), care a proiectat și Résidence Palace și Villa Empain din capitala Belgiei. Eastman a fost un pionier în domeniul fotografiei, creând mai întâi un nou proces folosind plăci fotografice uscate și introducând apoi filmul în role: ceea ce astăzi numim  “fotografia modernă”.

“Publicul nostru este divers și avem identități multiple, ca muzeu de istorie, muzeu din Bruxelles și muzeu european. Fiecare dintre aceste identități complementare a modelat expoziția noastră. În calitate de muzeu de istorie, dorim să analizăm modul în care europenii se raportează astăzi la trecut, prin intermediul fotografiei. Pornind de la observația banală că fotografia este omniprezentă în viața noastră și la un click distanță pe smartphone-urile noastre, dorim să dezvoltăm simțul critic al publicului în jurul unei teme pe care Casa o cunoaște bine: relația cu trecutul și cu istoria. Majoritatea proiectelor au fost alese pentru dimensiunea lor documentară. Ca și cercetătorii, fotografii documentariști petrec timp pe teren, uneori timp de mai mulți ani, întâlnindu-și și intervievându-și subiecții în timp ce fac fotografii. Ei documentează, relatează și privesc de aproape. Ei sunt observatori privilegiați ai evenimentelor curente, adesea suficient de discreți pentru a surprinde imagini fără a-i deranja pe cei implicați. Aceasta este ceea ce vizitatorii vor vedea în imaginile din expoziție.

Ca muzeu din Bruxelles, am considerat că este esențial să dăm o voce, sau mai degrabă o imagine, tinerilor fotografi în formare la departamentul de fotografie al École nationale supérieure des arts visuels de La Cambre. Ne-am întâlnit cu profesorii Hervé Charles și Olivier Thieffry la sfârșitul anului 2023. Amândoi au însoțit șase studenți și tineri absolvenți pentru câteva luni în 2024-2025. Viziunea actuală a studenților oferă un contrapunct celorlalte proiecte în șase din cele șapte secțiuni, subliniind temele sau angajând un dialog cu proiectele pe care le-am ales în calitate de curatori.

Ca muzeu european, este important pentru noi să evidențiem artiști și fenomene din întreaga Europă. În Passé composé, publicul poate descoperi lucrări ale unor creatori din Olanda până în România, din Scoția până în Turcia – întregul continent european trăind diversitatea angajamentului contemporan față de istorie” – Simina Bădică și Stéphanie Gonçalves, curatori Casa istoriei europene. 

Despre expoziție

Expoziția Presence of the Past – a European Album vine într-un moment crucial pentru Uniunea Europeană, pentru continentul european și pentru lume (Sarah Gensburger, profesor de sociologie și științe politice la Sciences Po-Paris)

 

Fiecare fotografie este un mic monument, o mărturie a trecutului. Fiecare imagine este un act de rememorare.

  • Hervé Charles, artist și șef al departamentului de fotografie de la La Cambre

 

Această expoziție ne va întări dorința de a vedea.

  • Amanda Bernal, director al festivalului de fotografie Luminic, Spania

 

Trecutul ca o închisoare sau trecutul ca o prismă? Această expoziție optează pentru aceasta din urmă. O prismă pentru prezența multifațetată a trecutului.

  • Constanze Itzel, director de muzeu, Casa Istoriei Europene 

 

Care sunt elementele patrimoniului nostru pe care dorim să le perpetuăm și care sunt elementele pe care nu le mai putem accepta ca o condiție sau un ghid pentru acțiunile noastre? Trecutul nu este mai ușor de prezis viitorul.

  • Andrea Mork, curator șef, Casa istoriei europene

 

 Idei-cheie din expoziție

  1. Există o mare diversitate în modul în care europenii abordează trecutul. Ei sunt implicați într-o mare varietate de proiecte istorice, bazate pe diferite motivații. Examinând istoriile în care sunt implicați europenii, putem învăța ceva despre prezentul nostru.
  2. Conceptele de “trecut” și “istorie” sunt două lucruri diferite. Trecutul este tot ceea ce s-a întâmplat înainte de momentul prezent, o acumulare nediferențiată de evenimente. Istoria, pe de altă parte, este o narațiune construită din evenimente selectate din trecut, legate prin cauzalitate și impregnate cu sens. Același trecut poate subiectul unor povestiri diferite.
  3. O imagine valorează cât o mie de cuvinte – sau nu? În cultura actuală bazată pe imagini, fotografia documentară este unul dintre cei mai de încredere martori ai vremurilor noastre. O persoană obișnuită vede mii de imagini într-o zi. În ce imagini alegem să avem încredere.

 

Simina Bădică: Istoria este construită din bucăți din trecut, iar scenografia face acest lucru vizibil pentru public

“O expoziție este o poveste spusă în spațiu. Vizitatorul devine literalmente parte din povestea pe care dorim să o spunem. Marie Douel Studio a propus încorporarea de pietre istorice din diferite părți ale Belgiei, cum ar fi Parcul Leopold, unde se află muzeul, și rămășițele clădirilor bombardate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Firul comun al tuturor secțiunilor sunt pietrele închiriate de la firma de arhitectură Antiek Delaere din Kuurne. Istoria este construită din bucăți din trecut, iar scenografia face acest lucru vizibil pentru public. Nu toate rămășițele trecutului sunt păstrate în muzee sau cărți de istorie; majoritatea sunt aruncate sau reutilizate în alte proiecte. Expoziția vorbește vizitatorilor despre aceste procese, nu numai prin texte și imagini, și prin scenografie”, spune Simina Bădică, curator al expoziției Casa istoriei europene

 “Expoziția este o tapiserie de fire narative complexe care împletesc evenimente trecute și prezente. Ea a fost concepută pentru a transpune noțiunea de timp într-o scenografie. Piatra de temelie a expoziției noastre este arhitectura și, mai precis, spațiile publice, care sunt reperele vizibile ale trecerii timpului pentru toată lumea. Aceste spații sunt locul în care trecutul și prezentul se întâlnesc. Ele sunt locuri de expresie și de întâlnire care, după ce au văzut oameni de ieri și de azi reunindu-se pentru a se revolta, a sărbători sau a conversa, sunt martori ai istoriei. Expoziția de fotografii este împărțită în șapte secțiuni, deschizând un spectru larg de interacțiuni între europeni și trecutul lor. Pentru a da viață acestor spații, ne-am concentrat pe reutilizarea pietrei. Acest lucru nu numai că exploatează legătura directă dintre arhitectură și istoria sa, dar utilizarea materialelor preexistente contribuie și la reducerea impactului unei expoziții asupra mediului. În ansamblu, această scenografie dezvăluie o istorie europeană în perpetuă transformare, formându-se și remodelându-se de-a lungul secolelor”, Marie Douel, designer de expoziții Marie Douel Studio (Bavo Gladiné, Lolà Mancini, Marie Douel).

 

Ce spun participanții 

Michael Pappas a realizat un album cuprinzător de costume tradiționale grecești transmise din generație în generație.

“Îmi plac reconstituirile imersive: să dorm ca ei, să mănânc ca ei, să fiu în tranșee – mă aduce mai aproape de ceea ce au trăit ei.”

  • Reconstituirea Primului Război Mondial, Franța, 2018

 “Trebuie să ne amintim de trecutul nostru, mai ales dacă este traumatic sau dificil.”

  • Dora Ivanova, fondatoare a fundației Buzludzha Proįect, Bulgaria, 2015

 “Am fost numit după vaporul care i-a dus pe străbunicii mei în Olanda.

  • Alèssyo Letemahulu, 2021

 “Totul s-a terminat. Istoria noastră va dispărea, vândută pentru câțiva dolari.”

  • Oleksandr O., agent de securitate, Zaporizhzhia, Ucraina, 2016

 

Parteneriat participativ cu studenții de La Cambre 

“Ca muzeu din Bruxelles, am considerat că este esențial să dăm o voce, sau mai degrabă o imagine, tinerilor fotografi în formare la departamentul de fotografie al École nationale supérieure des arts visuels de La Cambre. Ne-am întâlnit cu profesorii Hervé Charles și Olivier Thieffry la sfârșitul anului 2023. Amândoi au însoțit șase studenți și proaspeți absolvenți pentru câteva luni în 2024-2025. Viziunea actuală a studenților oferă un contrapunct la celelalte proiecte din șase din cele șapte secțiuni, subliniind temele sau intrând în dialog cu proiectele pe care le-am ales în calitate de curatori. Acestea pun la încercare narațiunea expoziției, dând o notă mai contemporană expoziției mai degrabă clasice pe care o prezentăm. Deși i-am evidențiat ușor în expoziție prin textul de prezentare, am dorit să le acordăm același loc ca și celorlalți fotografi: proiectele lor sunt integrate în expoziție și nu se află într-un spațiu separat”, Simina Bădică, curator expoziție.

 Fiecare fotografie este un mic monument, o mărturie a trecutului. Fiecare imagine este un act de rememorare.

Această invitație din partea Casei Istoriei Europene de a participa la o expoziție ambițioasă privind memoria și fotografia documentară se potrivește perfect cu obiectivele educaționale ale școlii noastre. Este o provocare interesantă pentru școala noastră și pentru elevii implicați. Istoria este un punct de referință esențial pentru înțelegerea lumii, iar Europa nu este doar locul în care studiază și trăiesc elevii noștri, ci este adesea și locul lor de origine. În ceea ce privește fotografia documentară, acesta este un domeniu plin de ambiguități și dezbateri cu privire la adevărul și subiectivitatea imaginilor.

Este esențial pentru o școală de artă – și cu atât mai mult pentru o școală de fotografie – să interacționeze cu lumea și cu istoria sa. Susținerea subiectivității într-o expoziție în esență documentară reprezintă o provocare nu numai pentru studenții foști și actuali, ci și pentru curatori, mai ales că unele dintre lucrări sunt noi sau recente și au fost concepute și produse special pentru această expoziție. Această colecție îndrăzneață permite publicului să experimenteze direct modul în care au fost create aceste imagini, fără beneficiul retrospecției istorice. Expoziția prezintă lucrări realizate de Michela Cane, Romane Iskaria, Fañch Le Bos, Luca Nuvolone, Julien Sales și Anna Safiatou Touré din partea La Cambre”, Hervé Charles, artist și șef al departamentului de fotografie de la La Cambre.

Tururi ghidate speciale

Vizitatorii pot participa la tururi ghidate ce urmăresc „Visible Thinking Method”, care stimulează observația și discuțiile facilitate pe tema fotografiilor documentare. Tururile sunt disponibile în engleză, franceză, germană sau olandeză și sunt concepute pentru publicul general de peste 16 ani.

„Slow Looking Saturday”

Pentru o experiență unică, puteți participa la „Slow Looking Saturday”, unde, în prima sâmbătă a fiecărei luni, o ghidare lentă vă permite să explorați o imagine selectată.

În contextul actual al Europei și al lumii, expoziția „Presence of the Past – a European Album” oferă o reflecție profundă asupra modului în care ne raportăm la istorie, identitate și comunitate.

PROGRAMUL, expoziției, aici.

Intrarea este gratuită. House of European History se află în Parcul Leopold din Bruxelles.