Bogdan Cândea, un arhitect român stabilit în Belgia, își începe povestea cu amintiri din septembrie 2000, când a ajuns în Belgia ca parte din primul val de studenți Erasmus. “Am venit din curiozitate, fără gânduri de a rămâne“, spune el, reflectând asupra anilor petrecuți la Institutul de Arhitectură Ion Mincu în București, oraș de care era îndrăgostit. Însă Belgia, cu cultura ei și oportunitățile de a studia și lucra, l-au făcut să rămână.

Începuturile au fost marcate de mirare și de o adaptare rapidă la un mediu diferit, unde umanitatea gesturilor mărunte l-a prins imediat.

Bogdan vorbește despre prietenii durabile pe care le-a legat și despre libertatea de a trăi decent. “În franceză este o expresie: ‘Jamais deux sans trois’… mereu mai rămâi un an“, glumește el, descriind procesul resetării trecutului și cum a început să-și construiască o viață nouă, an după an.

Când vine vorba de dorul de România, Bogdan mărturisește că “mi-e dor și nu mi-e dor“. Integrarea în Belgia l-a ajutat să vadă granițele ca pe niște convenții. “Suntem europeni“, afirmă el, subliniind că diferențele de limbă nu sunt o barieră în fața conexiunilor umane.

Continuarea, pe MUZEUL MIGRAȚIEI

Credit foto -> Centrul de cercetare a migrației și patromoniului (MIPA)