Migrația evreilor în Belgia, printre care și evrei români, a avut loc în mai multe valuri istorice, influențate de contextul politico-social european. De la integrarea provinciilor sudice în Republica Franceză în 1795 și până la independența Belgiei în 1830, legile progresive sub Napoleon au oferit evreilor recunoașterea legală și drepturi egale, permițând formarea unui cadru instituțional prin consistorii care a susținut practicile religioase evreiești.
Pe parcursul secolului al XIX-lea, Belgia a devenit un centru important pentru evreii care căutau refugiu din cauza persecuțiilor și a instabilității din alte părți ale Europei. Importante porturi comerciale, cum ar fi Anversul, au servit ca puncte atractive pentru stabilirea comunităților evreiești. Până în 1914, populația evreiască a crescut semnificativ, reflectând un amestec de imigrație din Alsacia-Lorena, Germania, Olanda și Orientul Mijlociu.
După Primul Război Mondial, restricțiile imigrației impuse de Statele Unite în 1921 au transformat Belgia într-o destinație permanentă pentru mulți evrei din Europa de Est, inclusiv din România. Anversul a devenit un centru al industriei diamantelor, atrăgând imigranți evrei care au căutat stabilitate economică și o comunitate unde să-și păstreze identitatea culturală și religioasă.
Al Doilea Război Mondial a devastat populația evreiască din Belgia, cu aproximativ 30.000 de evrei deportați și uciși. După război, supraviețuitorii au început să refacă comunitățile, deseori cu ajutorul evreilor strămutați din Europa de Est (inclusiv din România). Printre aceștia s-au numărat și evrei din România, care au beneficiat de rețelele de sprijin comunitar și oportunitățile economice din Belgia postbelică.
În perioada postbelică târzie și în contextul boom-ului economic din anii 1960, structurile organizaționale evreiești au consolidat prezența și influența comunității evreiești în Belgia. Evreii români, alături de alți imigranți est-europeni, și-au adus contribuția prin diversificarea culturală și economică, participând activ la refacerea după traumele războiului și la dezvoltarea societății belgiene.
Nu am găsit un număr al evreilor plecați din România, dar mai cercetez.
*
Paștele evreiesc se sărbătorește anul ăsta între 12 și 20 aprilie 2025
Pessah, cunoscută și sub denumirea de Paștele evreiesc, este o sărbătoare plină de însemnătate și tradiție, celebrând eliberarea evreilor din sclavia egipteană.
Sărbătoarea Pessah a început sâmbătă, 12 aprilie 2025, la apusul soarelui, și se va încheia după căderea nopții, duminică, 20 aprilie. Această sărbătoare durează opt zile pentru comunitățile evreiești din diaspora și șapte zile în Israel. Primele două zile (12 și 13 aprilie), precum și ultimele două zile (19 și 20 aprilie) sunt considerate zile de sărbătoare deplină (Yom Tov), în care activitățile de muncă sunt interzise, așa cum menționează site-ul Chabad.org, dedicat promovării iudaismului.
Încă din primele clipe ale sărbătorii, familia și prietenii se adună pentru Seder, o cină ritualică plină de semnificații. În primele două seri, se citește din Haggadah, o narațiune ce povestește despre eliberarea din sclavie și despre miracolele care au condus la aceasta. Masa este un adevărat simbolism, un prilej de a retrăi cu intensitate momentele dramatice ale fugii din Egipt. Pe masă se află matza, pâinea nedospită ce amintește de plecarea grabnică a evreilor, precum și maror, ierburi amare care evocă amărăciunea și suferințele trăite. Cele patru cupe de vin sunt ridicate de-a lungul serii, un simbol al libertății și bucuriei recâștigate.
Pe parcursul întregii sărbători, regulile sunt stricte; consumul sau deținerea alimentelor dospite, numite ‘hamets, sunt interzise, ca o aducere aminte a curățeniei și purității cu care evreii au pornit către un nou început. În zilele intermediare, cunoscute sub numele de Hol Hamoed, atmosfera devine mai relaxată, permițându-le oamenilor să îmbine tradițiile spirituale cu câteva activități obișnuite. Este un timp prețios de reuniuni familiale și de reflecții calmante asupra libertății și miracolului supraviețuirii.
Finalul sărbătorii aduce aminte de miraculoasa trecere prin Marea Roșie, un moment de cotitură în călătoria spre libertate. Aceste ultime zile reiterează forța și credința care le-au permis să-și croiască propriul destin în fața adversităților. Pessah este atât o rememorare a unui eveniment istoric, cât și un timp de reafirmare a valorilor care definesc spiritul și identitatea poporului evreu, transmise din generație în generație. Astfel, Pessah devine un prilej de comuniune, de împărtășire a poveștilor și de reconectare cu esența libertății și a speranței.
**
foto: Cristina Hurdubaia, Anvers, Belgia, 2021
surse text